Asa!

Ziceam ieri ca, in cazul in care aterizează cineva pe aici (se pare ca nu), azi ii spun cine sunt. N-a venit nimeni in vizita, dar eu am rămas decisa sa ma prezint.

Așadar, numele meu e Alexandra, traiesc si iubesc in Piatra Neamt, am un copil care va implini in curand 5ani si pe care il consider ca fiind cel mai cel.

Pana aici e bine. Ce sa mai spun? Ador marea, cartea mea preferata e “Micul print” si nu stiu sa merg pe bicicleta. Nici macar pe role, dar sper ca asta sa se remedieze daca tot am atat de mult timp liber.

Ce-mi mai place, ce-mi mai place? Nu, shaorma nu. Imi place sa calc. Pe cat de mult nu-mi place sa gatesc, pe atat ador calcatul. E o activitate care, desi ma oboseste fizic, ma relaxeaza psihic. Ma simt bine de tot cand vad toate hainutele, lenjeriile, prosoapele, toate textilele aranjate frumos, ordonate. Da, ordonate. Eu am mai zis, sunt o imprastiata. Acesta e unul din scopurile acestui blog: ORGANIZAREA. A mea, in primul rand. Sper sa-mi iasa.

Hai sa ne apropiem si de final, ca-ncep sa ma cam plictisesc de mine. Nu inainte de a va spune cine este marea mea dragoste. Sunteti curiosi? CIOCOLATA. O ador.

Radeti, zambiti, glumiti!

Sfarsitul – un inceput, intotdeauna

Salut!Bineinteles ca mi-am facut blog si habar n-am despre ce sa scriu. In principal, cred ca il voi folosi ca pe un jurnal, ca pe o agenda mai degraba.

Imi doream de ceva vreme sa-mi adun gandurile undeva, doar ca sunt o mare fricoasa si eram, sunt in continuare, destul de sigura de faptul ca atunci cand mi le voi citi (gandurile, despre ele e vorba) voi primi niște palme peste fata. Nu reale, ci de la mine, desigur. Mi-e teama de mine! Na c-am zis-o!

De ce m-am apucat acum, desi teama inca imi este? Pentru ca mi-e o frica ingrozitoare sa n-o iau razna. Am ramas de curand fara loc de munca (da, stiu, mare parte din populația acestei tari, si nu numai, e in aceasta situatie) si trebuie neaparat sa-mi ocup mintea cu ceva, trebuie sa trec “pe curat” orice prostie-mi trece prin cap. Nu se stie cand o idiotenie de-a mea poate ajuta pe cineva sau chiar pe mine.

Un alt motiv pentru care mi-am facut blog acum este ca ca am realizat ca nu sunt tocmai o fire organizata. Ciudat pentru o femeie nascuta sub semnul zodiacal ce se intituleaza “fecioara”, nu? Trebuie neaparat sa-mi indrept aceasta caracteristica si din ce am mai citit, blogul e “o unealta” care te ajuta enorm in direcția aceasta, te disciplineaza si te responsabilizeaza!

Si pentru ca tocmai ce-am pomenit de dezorganizarea mea, mi-am dat seama ca n-am precizat pe nicaieri cum ma numesc. Dar pentru a lasa un pic de suspans (daca nimereste cineva din greseala pe aici) acest lucru il voi face maine, cand voi scrie un post (cred ca așa se zice) in care va voi da mai multe detalii despre mine, ca doar stim toti ca n-avem voie sa vorbim cu necunoscuti.

Zambiti, radeti, glumiti!